C. M. I. Dr. Anastasiu Virgil-Alexandru

Medic primar în Stomatologie Generală. Microscopie în Stomatologie Generală, Endodonție, Implantologie, Chirurgie, Parodontologie, Ortodonție şi… Igienă

Contact

Cu mila lui Dumnezeu, după o mică osteneală de 3 ani, ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să finalizăm site-ul
Centrului imagistic 3D CBCT μΧ:
http://micronx.ro

și al μClinicii noastre:
http://stomatologia-bio.ro
http://stomatologiemicroscopica.ro
http://stomatologiemicroscopica.com

Articolul care a fost citat în multe site-uri îl redăm aici:

Cu mila lui Dumnezeu sunt și medic și preot Ortodox și am studiat aceste fenomene în lucrarea mea de licență. Am fost pacient homeopat al celui mai renumit medic homeopat din țară.

Am pățit-o rău de la acest fel de tratamente și cunosc cazuri ‎de vătămări trupești ireversibile grave, îndrăcire și chiar moarte de pe urma ‎tratamentului homeopat, atingându-se de cele mai multe ori mentalitatea victimei ‎pacient, deci veșnicia lui, făcându-l dependent de homeopatie și propovăduitor asiduu al ei, așa cum se întâmplă, de obicei, și cu cei prinși de una din sectele vrăjitorești de proveniență extrem-orientală, care de multe ori se prezintă ca medicină alternativă, pentru a alunga suspiciunile.

Vă dau numai câteva exemple din experiența personală: o maică stareță, de la o Sfântă Mănăstire mare și cunoscută din țară, mergând la un medic pneumolog a primit un tratament complex. A început să ia cu strictețe tot tratamentul. A doua zi, la Sfânta Liturghie, la heruvic, a simțit că se luptă în ea întunericul și lumina, i s-a făcut rău și, pentru prima oară în viața ei, nu a mai putut sta până la capătul Sfintei Slujbe. Ucenița ei m-a sunat speriată. Am întrebat-o ce tratament a primit. Pe lângă alte medicamente firești era strecurat și un remediu homeopat. Am pus-o să-l ardă, ca pe o vrăjitorie, să-i îngroape resturile în pământ și să stropească cu aghiazmă locul unde a stat remediul și locul unde a fost îngropat. De asemenea am rugat-o pe maica stareță să se spovedească de păcatul făcut din neștiință și să bea aghiazmă. Cum a făcut aceasta s-a liniștit, și nu a mai pățit de atunci așa ceva, deși a luat în continuare toate celelalte medicamente care nu erau homeopate. Un preot a mers cu fata lui, care avea scleroză în plăci, la cel mai renumit homeopat din țară. Acesta i-a interzis tratamentul cu cortizon și i-a dat numai remedii homeopate. Fata a început să se simtă din ce în ce mai rău, dar homeopatul se încăpățâna să-i explice că remediile drenează din ea răul, interzicându-i orice alt tratament. Preotul s-a întors cu ea, în stare de agonie, aproape moartă, urgent la Cluj, unde medicii adevărați au pus-o din nou pe tratamentul cu cortizon, au scăpat-o de la moarte și, apoi, printr-un tratament medical științific, au reușit să-i vindece fata deplin.

Dar nu numai pacienții suferă acestea, ci și practicienii. De pildă, în Moldova, un Arhimandrit a stat de vorbă cu o practiciană de homeopatie, care mergea și la Sfânta Biserică, explicându-i sursa demonică a acestui tip de medicină alternativă. Ea nu l-a contrazis prin vreo explicație medicală, ci i-a răspuns: „Noi nu avem probleme cu acest tratament decât cu preoții, călugării și familiile lor. Încetați să mai vorbiți de rău homeopatia, că nu mai vin la Biserică. Pentru mine ea este ceea ce este pentru Sfințiile voastre Sfânta Împărtășanie!”. […]

Cu toată dragostea vă rog să vă lepădați de orice fel de medicină alternativă ‎pentru a nu vă primejdui sănătatea trupească și mintală și mai ales viața veșnică.‎ Vă recomand cartea de mai jos, care dezbate, cu argumentele și experiențele ‎date chiar de homeopați, atât teoria lor științifică cât și efectele pseudo-medicale ‎ale tratamentului homeopat, dar mai ales efectele secundare demonice, la concret. ‎În final dă și o dezlegare ortodoxă a problemei.‎

Dă clic pentru a accesa homeopatia-o-abordare-stiintifica-si-spirituala.pdf

Concluzia cărții: nu tot ce zboară se mănâncă, nu tot ce se numește medicină ‎este știință, nu tot ce face bine trupului vindecă, nu tot cel ce se numește medic ‎ortodox, are discernământ.‎

***

‎Nu vă riscați mântuirea pentru o vindecare falsă și părută, de fapt un confort ‎amăgitor, ci căutați pocăința, spovedania, rugăciunea, răbdarea, mântuirea, iar ‎dacă doriți să vă alinați suferințele mergeți la medicina științifică, experimentală, ‎care cu multă trudă se străduiește să descopere și să folosească ceea ce a pus ‎medical Dumnezeu în fire. ‎

Cu alte cuvinte alergați la medicina suprafirească a asemănării, adică la Sfânta ‎Biserică Ortodoxă, la medicina firească, adică cea din natură, a chipului, cu ‎logica ei minunată, purtătoare de rațiuni ce-L laudă pe Domnul și fugiți ca de ‎moarte de medicina subfirească, demonică, a grozăviei neasemănate:‎ homeopatie, acupunctură, osteopatia ca și chiropractică, masaj bioenergetic, ‎shiatsu, medicina ‎holistică, radiestezie, cromoterapie, cristaloterapie, ‎reflexoterapie, reflexologie, medicina ‎ayurvedică, dialogism transcendental, ‎meditația transcendentală, numărul de aur, puterea gândului, ‎gândirea pozitivă, ‎mișcarea de integrare spirituală în absolut MISA, urinoterapia, ‎helioterapia, ‎longevitate, aromoterapie, botanoterapie, presopunctură, bioenergie, ‎magie albă, magnetoterapie, ‎magnetism, scientologie, auditare, electropsihometru ‎‎(E-metru), dianetică, engramele minții, ‎orgonomie, spiritism, medium, credința în ‎puteri energetice, cosmice, vrăjitorie cu calculatorul ‎‎(biorezonanță) și orice altă ‎medicină cu orice altă denumire care nu se folosește de puterile ‎vindecătoare pe ‎care le-a pus Dumnezeu ori în Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe ori în ‎legile ‎naturale fizice sau chimice (cum sunt bunele metode medicale clasice: ‎medicamentele, plantele, ‎fizio- și kinetoterapia).‎

Conflictul apare datorită faptului că homeopatia, ca și multe alte lucruri de azi, ‎este la intersecție și nu știe încotro să o apuce. În cazul ei se află între știință ‎‎(limbaj) și religie (conținut). Nu toți medicii sunt teologi și nu toți teologii sunt ‎medici ca să înțeleagă cele prezentate de ea ca știință, dar de fapt, în realitate ‎ritual panteist.‎ Medicii văd efectele ei secundare, dar le ascund fiindcă nu știu că sunt ‎manifestări demonice.‎ Teologii aud explicațiile științifice, dar nu se amestecă zicând că este vorba de o medicină la care ei nu se pricep, ‎fiindcă nu își dau seama, din necunoaștere, că încalcă legile termodinamicii și, ‎deci, manifestările ei sunt de sub fire.‎

***

CELE TREI ERORI ȘTIINȚIFICE ȘI TEOLOGICE ALE ‎HOMEOPATIEI:‎

1.‎ Diluția;‎

‎2.‎ Dinamizarea;‎

‎3.‎ Memoria apei.‎

‎1.‎ Diluțiile peste numărul lui Avogadro arată cu nu mai este nici o moleculă ‎din substanța originală în produsul final homeopat.‎

a.‎ Eroarea științifică: nu se tratează cu substanțe farmaceutice ci cu granule ‎sau siropuri goale de conținutul medicamentos;‎

Ca să fim mai expliciți:‎

Un om merge la crâșmă să bea un pahar cu vin. Cârciumarul îl convinge că dacă ‎îi dă vin cu apă este mai răcoros. După ce bea jumătate din paharul comandat, cu ‎vin licoros, îi completează restul cu apă. După ce mai bea jumătate, iar îi ‎completează restul cu apă. Și face așa de încă 27 de ori. La sfârșit îl convinge pe ‎client că i-a dat 30 de pahare de vin, din ce în ce mai răcoroase, atât de bune că ‎nu-l îmbată, cu efect garantat de curățire al rinichilor. Nota de plată depășește ‎desigur 1 pahar de vin și apa trecută prin apometru, e la prețul de 30 de pahare de ‎vin, la care se adaugă și taxa pe calitățile medicale ale curei. Desigur că patronul ‎tavernei homeopate este în halat alb, cu o mulțime de diplome de om de știință, ‎ca să fie mai convingător.‎

Ceea ce în cârciumă s-ar numi hoție, în medicină se numește homeopatie. ‎Sintetizând cele două termene avem cuvântul sugestiv hoțeopatie.‎

Adică, afirmația că homeopatia este un sistem de medicină ‎fundamentat pe ‎principiul ”Similia Similibus Curantur” (care se traduce ca „ceea ce ‎este ‎asemănător vindecă”) este falsă, deoarece în remedii nu mai rămâne nimic nici ‎asemănător, ‎nici contrar. De fapt homeopatia este tipotopatie (lb. greacă τίποτα ‎‎= ‎nimic) sau nihilopatie, având ca principiu: Ex nihilo nihil. Din nimic nu se ‎face nimic.‎

Bine ar fi să fie doar atât: o escrocherie. După cum vom vedea mai jos, este ‎mult mai grav.‎

b.‎ Eroarea teologică: se crede că prin diluții succesive se ajunge la esența ‎dumnezeiască a substanței de la care s-a pornit. Deci, cel ce ia tratament ‎homeopat se împărtășește cu misterii panteiste, interpretate ca fiind firea lui ‎Dumnezeu.‎

Așadar, după homeopați, natura este Dumnezeu, deci avem de a face cu neo ‎păgânismul. Noi știm că doar prin Sfânta Împărtășanie ne unim cu Trupul și ‎Sângele lui Iisus Hristos, Dumnezeu-omul, prin El ne facem părtași ‎dumnezeieștii firi, după har, neajungând dumnezei după fire, cum susțin păgânii ‎și homeopații, prin practicile lor. Produsul homeopatic se vrea a fi un substituent ‎și o hrană ce depășește Sfintele Taine, făcându-ne dumnezei după fire, mai mari, ‎prin alți dumnezei după fire (remediile homeopate) mai mici.‎

Cu alte cuvinte, cine ia remediul Abies canadensis se împărtășește, poate fără să ‎știe, cu zeul Abies canadensis, și la fel procedează cu celelalte remedii, într-un ‎ritual idolatru, cu mască de tratament medical.‎

Așadar homeopatia ar trebui de fapt numită idolopatie sau demonopatie.‎

‎2.‎ Dinamizarea (transmiterea de energie cu efect terapeutic remediilor) ‎prin diferite metode.‎

a.‎ ‎ Eroarea științifică: nu se poate păstra vreo energie transmisă fără a avea o ‎sursă cuplată sau vreun suport de păstrare, izolat de mediul înconjurător. Este ca ‎și cum ai susține că, după ce trece un curent electric printr-o sârmă, chiar și după ‎ce ai scos-o din priză, te mai poți curenta, dacă o atingi. Pentru a mai avea curent ‎este necesară o baterie care să-l înmagazineze sau să lași sârma în priză. În ‎medicamentele reale energia firească este înmagazinată în substanța chimică, ‎care, în remediile homeopate, după cum am văzut mai sus, lipsește. În orice ‎fizioterapie aparatul este cuplat la o sursă energetică, iar în kinetoterapie ‎mișcarea produce energia vindecătoare, fiind administrată în timpul ‎tratamentului. În homeopatie, contrar fizicii, nu avem nici sursă, nici baterie, căci ‎sursa ce administrează energia este omul, care însă nu este prezent, fiindcă nu ‎dinamizează remediul în timpul administrării, ca să presupunem că ar transmite ‎energie termică sau electrostatică, iar toate moleculele substanței active au fost ‎evacuate. Homeopații susțin însă că transmit bioenergie care se păstrează în ‎remedii până acestea, după lunga călătorie comercială, ajung în pântecele ‎pacientului. Lăsând la o parte faptul că vindecarea prin bioenergie este o ‎escrocherie, chiar și bioenergia (căldura corpului, undele electromagnetice și ‎lucrările homeostaziei) se disipează în mediul înconjurător. Ca să iasă din impas ‎homeopații au introdus ideea memoriei apei, care ar avea rol de baterie. Cu ‎alte cuvinte, apa ține minte ce substanță a fost diluată în ea și această memorizare ‎imprimă niște proprietăți speciale apei care vindecă. Fiindcă de fapt toate ‎remediile homeopate constau nici mai mult nici mai puțin decât într-o biată ‎rețetă, de care s-ar rușina orice gospodină începătoare: granule dulci, alcool și ‎apă.‎

În ambele situații (dinamizare și memoria apei) se încalcă legea a doua a ‎termodinamicii, exprimată prin fie echilibrul termic, fie prin entropie.‎

În primul caz (dinamizarea bioenergetică, neținând cont de memoria apei) este ‎ca și cum ai lua un ibric de cafea de pe foc și ai susține că, datorită energiilor ‎tale, îl poți lăsa pe masă să clocotească tot atâta vreme cât durează transportul de ‎la producătorul homeopat până în pântecele pacientului. Echilibrul termic ne ‎spune însă că în mediul ambiant ibricul ajunge, în scurtă vreme, la temperatura ‎camerei, dacă nu i se mai administrează căldură.‎

După cum căldura ibricului este dată de energia din foc, așa și puterea ‎vindecătoare administrată, susțin homeopații, este dată prin dinamizarea ‎homeopată deoarece nu poate proveni de la substanța farmaceutică, care nu mai ‎există (prin diluții). Însă dacă această energie ar fi firească, datorată procedurilor ‎fizice, s-ar pierde imediat, prin echilibrul termic, după cum ne învață legea a ‎doua a termodinamicii. Dacă ea este, însă, prezentă mai departe, după cum susțin ‎cu insistență homeopații, înseamnă că are o sursă (un aragaz de dat în clocot) ‎nevăzută și permanentă de energie. Care este oare aceasta?‎

b.‎ Aici intervine eroarea teologică:‎

Caracterul veșniciei este al lui Dumnezeu, uzurpat de puterile demonice care vor ‎să-i ia locul, mimând permanența. În primul caz este vorba de Sursa ‎suprafirească, în al doilea de sursa subfirească.‎

Având în vedere că orice energie are o sursă de o raționalitate unică, ca să fie ‎dumnezeiască trebuie să vină de la, să fie susținută de, și să ducă la Hristos, ceea ‎ce se întâmplă în materie numai cu Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe. Dacă ‎sursa are o cauză mincinoasă, un mijloc mincinos și o finalitate mincinoasă, ‎fiindcă face apel la o credință greșită în cauză, în mijloace, sau finalitate este clar ‎că această sursă este subfirească sau de la duhurile minciunii, ce vor să se ‎substituie lui Hristos

Sursa homeopată are mincinoase toate acestea trei:‎

‎-‎ Cauza: căci susține panteismul, prin ideea că ‎toate remediile, de fapt, prin ‎diluție, ajung la esența dumnezeiască a naturii;‎

‎-‎ ‎Mijlocul: panteist căci susține că omul poate transmite o ‎energie ‎vindecătoare din sine, deci este sursă dumnezeiască de sănătate;‎

‎-‎ ‎Finalitatea: este panteistă fiindcă susține că poate da o energie ‎veșnică, ce se ‎sustrage echilibrului termic, nu se supune legilor firii stricăcioase ‎și ‎trecătoare, ca toate celelalte metode firești.‎

Homeopatia lucrând, așadar, ca o religie nihilistă. Fiindcă remediile homeopate ‎nu sunt de fapt homeopate, ci nihilopate. Cum totuși apar reacții la tratamentele ‎homeopate (unele chiar mimând însănătoșirea) aceasta înseamnă că agenții ‎vectori ce intervin sunt duhurile necurate. Lucrul acesta este observat ‎experimental foarte clar din efectele secundare arătate chiar de homeopați, ‎identice cu manifestările demonice din războiul nevăzut.‎

‎3.‎ În al doilea caz, avem Memoria apei.‎

a.‎ Eroarea științifică: Apa este o substanță simplă, una din cele patru stihii: ‎aer, apa, foc și pământ. Structura ei chimică nu permite înmagazinarea de ‎informații. Complexitatea diferitelor ape este datorată tocmai celorlalte substanțe ‎care sunt dizolvate în ea, iar nu datorită diluțiilor ei până rămâne chioară.‎

Cu cât dorim mai multă informație, în lumea văzută, trebuie să creștem ‎complexitatea suportului material, exemplul cel mai concret fiind moleculele de ‎ADN și ARN. Orice substanță compusă, are în sine principiul luptei între ‎componente, de aici al dezbinării și deci al descompunerii. Materia lăsată fără ‎suportul ei susținător tinde să se simplifice, să se omogenizeze, să se ‎descompună iar în cele patru stihii. De aceea este valabilă și aici legea ‎echilibrului termic, existând o legea a doua a termodinamicii exprimată prin ‎informație sau entropie. Ca să crești informația sau să o păstrezi trebuie să ‎înmagazinezi energie sau să furnizezi un suport stabil și complex, la fel ca și la ‎căldură. Nu poți păstra informația fără a o susține, sau rău, reducând-o prin ‎pierderea suportului până la nimicire.‎

Dacă vrem să păstrăm fotografii, înregistrări audio sau video, ori documente ‎scrise avem nevoie de curent electric și suport informațional. Cu cât este mai ‎multă informație de păstrat trebuie să cumpărăm aparatură mai scumpă și mai ‎complexă.‎

Dacă un om merge la un magazin de calculatoare și spune vânzătorului că ‎dorește să își păstreze amintirile din toată viața, pe care vrea să le proceseze ‎rapid, întrebând ce trebuie să cumpere, probabil că i se va recomanda un ‎calculator scump, de ultimă generație, cu un sistem de back-up NAS, de mare ‎capacitate, exprimată în TB. Dacă însă vânzătorul este homeopat îi va demonstra ‎într-un limbaj foarte sofisticat IT, cu convingere călduroasă în glas și autoritate ‎competentă științific, că e suficient un stick de date, cu condiția ca să își spargă ‎toate CD-urile pe care le are și să elimine cât mai multe hard disk-uri din ‎calculatorul vechi, să își ardă sursa și să le arunce rapid, cât mai are vreme, pe… ‎apa sâmbetei. Cam așa ar suna tradus în limbaj curent memoria apei.‎

b.‎ Eroarea teologică: apa, deoarece a fost binecuvântată la creație de purtarea ‎pe deasupra ei a Sfântului Duh, este un suport al rațiunilor nevăzute, prin firea ei. ‎Dar având mintea creată libertatea de a alege poate decide ce să imprime în apă. ‎Ea nu poate memora material ceva, însă se imprimă nevăzut de duhul ce lucrează ‎asupra ei, pecetluind-o. Dacă este un duh mincinos, ce dorește să susțină ‎panteismul avem apă vrăjită sau remediu homeopat. Dacă este invocat Sfântul ‎Duh de preotul Ortodox, prin cuvintele sale sfințite, avem aghiazmă, care nu se ‎strică. Cei ce susțin că în homeopatie lucrează memoria apei cred, poate fără să ‎își dea seama, că au găsit un înlocuitor de aghiazmă, care nu se strică și are puteri ‎vindecătoare.‎

 Dr. Alexandru Anastasiu

HOMEOPATIA Duplex +atitudini stiintifice

HOMEOPATIA între magie și Ortodoxie Pr. de la Grigoriu Sf. Munte

6 gânduri despre „Contact

  1. Buna, am citit un articol scris de dumneavoastra si v-as ruga daca aveti timp si posibilitate sa ma lamuriti cu urmatorul termen ce reprezinta: „osteopatia ca și chiropractică.”

    Eu frecventam un osteopat, dar vreau sa stiu daca felul de tratament pe care mi l-a aplicat mi-a daunat in vreun fel.

    Articolul de unde am gasit expresia este acesta:

    http://www.marturieathonita.ro/marturie-socanta-despre-homeopatie/?statadd=mail&statdata=a-7854

    Multumesc anticipat,

    Cosmin

    Apreciază

    • Osteopatia este o tehnică ce practică reașezarea oaselor în articulație, prin acțiunea pricepută a unui osteopat.
      Ea nu implică, cel puțin teoretic, vrăjitoria, însă este o falsă rezolvare, deoarece datorită unor acțiuni mecanice articulațiile s-au lărgit și oasele s-au așezat într-o poziție vicioasă, iar reașezarea lor în poziția inițială, fără împlinirea anumitor condiții medicale, agravează lărgirea articulațiilor, deci și afecțiunea propriu-zisă.
      De aceea, această tehnică teoretic bună, în practică, creează o dependență a pacientului de practician fără să-i rezolve, de fapt, problema. Astfel că este în realitate o escrocherie și, nefiind aprobată de medicina oficială, practicienii ei se simt niște maeștri aleși care fac minuni. De aceea duhurile de prin cabinetele lor sunt mincinoase și mândre, astfel că mulți dintre osteopați recurg, până la urmă, și la bioenergie, ca să fie tacâmul complet.
      Șarlatania, vrăjitoria și erezia sunt canonisite de Sfânta Biserică la fel, fiind consecință a lucrării împreună cu oamenii a duhurilor îngâmfării. Chiar vrăjitorii ce se convertesc la Ortodoxie recunosc ei înșiși că din cetele lor fac parte și șarlatanii, și scamatorii.
      Aceștia chiar dacă nu se folosesc de puterile diavolești să facă acel spectacol înșelător prin false minuni, slujesc în schimb acelorași idealuri și duhuri prin iscusința și tehnica materială omenească. Astfel că ajung în același loc: împreună lucrarea cu duhul ucigaș al minciunii.

      Vă recomand să citiți această carte care, pe scurt, vă lămurește mai multe.

      Doamne ajută!
      Mă iertați că v-am răspuns așa de târziu, sunt prins într-o mulțime de activități.

      Apreciază

  2. Buna ziua,
    De asemenea, cititind si eu acelasi articol mentionat de cititorul dvs de mai sus am si eu o intrebare. Oarecum cam in acelasi context.
    Si anume este legata de sarurile tisulare, cele 12 saruri minerale ale lui Schuessler. Si in procesul de preparare al acestor saruri se foloseste dilutia, insa nu atat de mare (99 parti cum este in homeopatie), ci doar de 9 parti. Insa principiul de la care au fost create aceste saruri a fost si homeopatia…Se poate va rog sa-mi dati mai multe lamuriri, fiind si medic sunt convinsa ca aveti cunostinte mai temeinice decat mine.
    Va multumesc anticipat pt raspuns si pt timpul dvs acordat acestui mesaj!,
    Cu respect,
    Nicoleta

    Apreciat de 1 persoană

    • Problema celor 12 săruri minerale ale lui Schuessler este o problemă medicală, pe de o parte, iar pe de alta una duhovnicească.
      1. Problema medicală este anormalitatea gândirii homeopaților față de legile firii. Nu poți trata simptomatic pe toți la fel. Aceleași simptome pot fi date de cauze diferite. Trebuie să găsești cauza și apoi să o tratezi. Rețetele universal valabile sunt cea mai mare escrocherie. Tratamentul trebuie întotdeauna să fie personalizat.
      Homeopații reproșează medicilor adevărați, ce folosesc medicina științifică (atenție nu alopată! Acesta este o etichetă incorectă și mincinoasă dată de homeopați medicilor autentici), tocmai că nu personalizează tratamentul, ci dau rețete stas. În realitate aceasta o fac tocmai șarlatanii de homeopați, iar nu medicii profesioniști. Hoțul strigă „hoții!” ca să nu fie el acuzat de furt.
      Trupul omului este alcătuit din multe elemente, printre care și sărurile minerale. A da săruri minerale pentru orice boală este ca și cum ar veni la un medic cineva cu fractură de mână și l-ar trata de hemoroizi „că l-a mâncat în fund de s-a suit în copac de unde a căzut și și-a rupt mâna”. În glumă are vreo logică, dar în realitate aceasta este o mare neștiință.
      Îi lipsesc omului proteinele, tu îi dai săruri minerale. Are omul o infecție, îi dai săruri minerale. Are intoxicație cu prea multe minerale, îi dai săruri minerale… vă dați seama că aceasta este malpraxis? Adică îl îmbolnăvești pe om cu mâinile tale, păcălindu-l că-l vindeci!
      2. Din punct de vedere duhovnicesc aș putea face și aici o glumă: a înlocui remediile homeopatice care se diluează de 99 de ori cu cele 12 săruri minerale ale lui Schuessler pentru că se diluează doar de 9 ori, este a înlocui un drac bătrân cu un drăcușor.
      Dar ca orice glumă are și ceva putred sau măcar neserios în ea fiindcă, în realitate, este tocmai invers, diluția mai mică păcălește mai mult pe cititori că ar fi totuși vreo substanță în realitate care ar trata. Iată ce ne învață despre aceasta Sfânta Biserică:

      2046. -“Ocultismul sau esoterismul este falsa știință cultivată de mințile înfierbântate, prin care ocultiștii spun că posedă un simț superior celor obișnuite, și prin care ei ajung să cunoască rădăcinile adevărurilor. în realitate, nu este decît o înșelăciune a diavolului, care a înșelat pe oameni sub diferite forme ale idolatriei, spiritismului și altor practici, pornind de la anumite realități fizice și psihice, pentru ca pe temeiul unui adevăr parțial, să ducă la o rătăcire și mai mare a minciunii înșelătoare. Ocultismul se manifestă parțial sub alte nume, osândite de biserică. Orice nume ar purta el, trebuiește demascat și osândit, fiindcă orice fel de rătăcire cu cît conține mai mult adevăr în ea, cu atît este mai periculoasă” (V. Dogmele).
      (Ierom. Nicodim SACHELARIE, Pravila bisericească, Ed. Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 31999.)

      Problema homeopatiei, a celor 12 săruri minerale ale lui Schuessler și a întregii vrăjitorii numită medicină alternativă, holistică sau bioenergetică (având multe rămurele cu denumiri care mai de care mai esoterice și pseudoștiințifice) constă în potențare, acea idee că practicianul este un mic dumnezeu ce transmite de la sine o energie vindecătoare care se menține acolo și schimbă proprietățile firii. Aceasta fără a fi vorba de vreo energie firească ce modifică experimental ceva, acționând astfel numai misterios asupra simțirii: „Pacientul se simte mai bine, medicul se simte bine, toată lumea e mulțumită. Dacă face bine e bine, de ce nu așa”.
      În realitate durerea vindecă, plăcerea agravează boală.
      Dar aceasta este exact promisiunea diavolului de a te îndumnezei dacă te muți de la pomul vieții (al slujirii înțelepciunii) la pomul cunoștinței binelui și răului (al slujirii simțirii).
      Cu alte cuvinte practicianul este convins de duhurile răutății că poate transmite o energie ce înlocuiește harul Sfântului Duh, vindecând, iar medicina lui poate înlocui Sfântul Maslu sau măcar a-l ajuta substanțial.
      Câtă vreme această medicină alternativă nu urmează legile firii (care zic limpede că orice sistem ce primește o energie se echilibrează termic și informatic cu mediul înconjurător, după puțină vreme), ci le contrazice spunând că donorul practician transmite o energie vindecătoare care se menține permanent legată de remediul (terapia sa) avem de a face cu fabricarea ideală a unui perpetuum mobil sau cu o altă sursă a veșniciei decât Dumnezeu, deci cu un panteism.
      Dacă sunt sărurile minerale lipsă, atunci de ce le diluezi? Trebuie să faci analize de laborator cu concentrația acelor săruri în organismul bolnav, și să administrezi atâtea săruri câte are nevoie acel pacient. Cu cât mai multă lipsă, cu atât mai multe săruri.
      Alternativii fac exact invers, fiindcă ei cred că, de fapt, nu substanța, ci energiile lor și/sau esența dumnezeiască a substanțelor vindecă, făcând astfel din substanțe zei.
      Ideea că diluând le potențezi este ideea panteistă a homeopaților (și a tuturor vrăjitorilor) că prin aceasta ajungi la esența dumnezeiască a acelor remedii, cu alte cuvinte creația are fire dumnezeiască, adică este Dumnezeu după fire. Avem de-a face de-a dreptul cu învechita în răutăți idolatrie: să te închini făpturii ca unui Dumnezeu (sau să crezi că făptura este dumnezeu) și nicidecum cu vreo medicină nouă.
      Să nu vă mire că vrăjitorii de acum își spun (unii se mai și cred) medici sau oameni de știință (iar unii chiar au titluri dobândite alternativ, pentru că au mai și practicat medicina științifică, pentru a ieși din impasul vrăjitoriei lor și/sau pentru a se impune) iar unii au și renume de buni creștini.
      Este o tehnică veche a diavolului să se mascheze în ceea ce nu e. De aceea vicleșugul este mai rău ca răul, fiindcă se dă drept bun.
      Iată ce ne învață despre aceasta Sfânta Biserică:

      „2048. -în vechime oamenii învățați se numeau magi (Fac. 4, 8; Matei 21,1), însă cu timpul au fost umbriți de magii falși, vrăjitori, șarlatani și înșelători, încît astăzi prin magie se înțelege totalitatea mijloacelor oculte de a lucra misterios în sînul naturii, și de a supune spiritele nevăzute, ba chiar folosindu-se de numele lui Dumnezeu la comanda, vrăjitorului ca să facă lucruri supranaturale, neobișnuite. Magia prin care se face binele vicleșugului, se numește magie albă, iar cea prin care se face răul se numește magie neagră. în realitate este o aceeași lucrare drăcească, prin care diavolul se pune în slujba omului vîndut Iui, pentru ca apoi acest om să-i aparție totul în muncile veșnice (Ex. 7,1l-l2 și 22, 8-l8; II Tim. 3, 8; Luca 10,18; Apoc. 12, 8-l0).
      2049. -Magia care lucrează asupra minții oamenilor prin numere adică numere cabalistice prin care se pretinde că ar reprezenta lucruri ascunse, pe care le descifrează numai magul, se numește magie cabalistică. Magia care se folosește de elementele naturale, geologice și chimice ca pietre diferite, ape și soluții cu diferite amestecături se numește alchimie. Toate aceste fiind creațiuni ale înșelăciunii, ele se osîndesc aspru (VI ec. 61,65).”

      (Ierom. Nicodim SACHELARIE, Pravila bisericească, Ed. Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 31999.)

      La sfârșit o să vă redau o mică istorioară cu un medic cunoscut de mine, dintr-o altă localitate, ce a practicat tratamentul de tip „cele 12 săruri minerale ale lui Schuessler”:
      Credea că se poate folosi de ele, pe lângă medicina științifică. A început să aibă niște întâmplări groaznice. Părul i-a luat foc, avea accidente nefirești cu mașina și multă, foarte multă neliniște, însoțită de insomnie. Avea tulburări ale mentalității și defecte grave în înțelegerea realității, deși pacienții îi curgeau gârlă, aducându-se unul pe altul, și afacerea prospera având rezultate strălucitoare în aparență și multe însănătoșiri de succes (mai puțin la clerici și monahi). Însă nu înțelegea de ce după vindecarea spectaculoasă pacienții i se îmbolnăveau după o vreme, mai grav și încă mulți incurabil, ba chiar aveau probleme în familie, deși până atunci erau în pace. Conștiința îl mustra… Până la urmă s-a lăsat de aceste practici, fiindcă a aflat un duhovnic iscusit care i-a spus că succesele, chiar și vindecările, sunt cu ajutorul diavolului mascat în știință modernă, fiindcă azi nu mai lucrează fățiș ci prin schimbarea mentalităților lumii după preceptele idolatre hinduse.
      Așadar colegul meu s-a lăsat de diavol… Însă diavolul nu s-a lăsat de el… S-a lipit de el ca o scârbă (e și o milă a lui Dumnezeu ca să se convingă bietul doctor din adâncul ființei sale ce practică rea a făcut și să se căiască cu adevărat ajungând să urască păcatul).
      Medicul și soția lui au o casă la țară. Când ajung acolo diavolul îi apare în fiecare noapte sărmanului meu coleg ca un pitic și-i zice: „să nu uiți că sunt și eu pe aici!”. Aceasta însă o poate face fiindcă doctorul și-a deschis în trecut simțurile prin practica medicinei alternative, dând drepturi asupra lui celor ce au inventat-o, urâtorii de oameni draci. Ca să te vindeci de această sfâșiere a hainelor de piele este nevoie de războaie crâncene de pocăință.
      Și fiindcă soția lui nu îl credea, fiindcă ea nu avea astfel de vise, ea neparticipând la medicina alternativă ci avea o viață împrăștiată în griji, fără prea multă experiență a lumii nevăzute, Dumnezeu i-a dat și ei ceva spre înțelepțire, ca să participe și ea la pocăința soțului și să nu mai râdă de povestirile lui ca de niște superstiții.
      În casa lor ermetic închisă de la țară, când au intrat, în patul lor erau doi șerpi mari care se împerecheau.
      S-au speriat, au plâns, s-au căit, s-au mântuit, dar după covârșitoare dureri și neputințe.
      Nu toți mai au de la Dumnezeu suficient timp spre a se îndrepta și ajung să se chinuie în iad.
      Recomandarea noastră ar fi să nu vă jucați cu focul iadului. Chiar dacă relativismul înghite tot și auziți din ce în ce mai des fraze ca „las că merge și așa”, „se mântuiesc și ereticii”, „este Sfânt și nu știu ce hipnotizator”, „dacă face bine, e bine”, „medicina evoluează, să nu fim rigizi și retrograzi” aveți grijă că este în joc mântuirea veșnică și starea sufletului, cel mai de preț decât toată lumea.
      Vă recomandăm cu drag să urmați medicina științifică, un mare dar de la Dumnezeu și o mare cunoaștere a firii, care a progresat cu meticulozitate foarte mult, având experiențe de zeci de ani. Nu vă atingeți nici cu vârful gândului de cea ocultă, neobișnuită, bizară, bazată pe simțiri, păreri și idei mincinoase sasu filozofii răsucite. Nu uitați de Sfânta Spovedanie care pe lângă curățirea păcatelor duce la limpezirea minții și scăparea de „virușii” mentalității trupești, iraționale care bântuie devastator azi în toate mediile de informații, ba au intrat și în Facultățile de Teologie și Medicină. Poate, alături de cercetarea Sfinților Părinți, Sfânta Spovedanie este arma cea mai redutabilă spre a înțelege ce se întâmplă cu noi personal și care este realitatea creației și, mai ales, dragostea uimitoare față de noi a lui Dumnezeu Cel Răstignit.
      Dar aceasta dacă ne lucrăm pocăința cu sinceritate, nedând vina pe alții ci numai pe noi, nu numai pentru păcatele clasice, dar și pentru rădăcina tuturor păcatelor care este neștiința.
      Iată și o listă cu doar câteva dintre soiurile de medicină alternativă (subfirească sau demonică. Lista întreagă v-ar putea-o da cineva care știe numele tuturor dracilor în parte) pentru a vă feri de ea. Ea ar trebui adăugată la noile îndreptare de spovedanie, după cum deja unii au și făcut-o:

       Am apelat la medicina alternativă: homeopatie, 12 săruri minerale ale lui Schuessler, acupunctură, osteopatia ca și chiropractică, masaj bioenergetic, shiatsu, medicina holistică, radiestezie, cromoterapie, cristaloterapie, reflexoterapie, reflexologie, medicina ayurvedică, dialogism transcendental, meditația transcendentală, numărul de aur, puterea gândului, gândirea pozitivă, mișcarea de integrare spirituală în absolut MISA, urinoterapia, helioterapia, longevitate, aromoterapie, botanoterapie, presopunctură, bioenergie, magie albă, magnetoterapie, magnetism, scientologie, auditare, electropsihometru (E-metru), dianetică, engramele minții, orgonomie, spiritism, medium, credința în puteri energetice, cosmice, vrăjitorie cu calculatorul (biorezonanță) și orice altă medicină cu orice altă denumire care nu se folosește de puterile vindecătoare pe care le-a pus Dumnezeu ori în Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe ori în legile naturale fizice sau chimice (cum sunt bunele metode medicale clasice: medicamentele, plantele, fizio- și kinetoterapia). Am apelat la orice medicină care se bazează pe puterile „vindecătoare”, miraculoase, bioenergetice ale omului, aparaturii sau naturii și care indiferent de denumire este vrăjitorie (exemple de termeni moderni folosiți în vrăjitoriile și/sau șarlataniile moderne: paranormal, structuri subtile electromagnetice a celulelor și componentelor sale, reglaj de energie, reglaj al câmpului magnetic, energii Yin și Yang, energii pozitive și negative, medicina cuantică, diluție și/sau dinamizare homeopatică sau atingerea „esenței dumnezeiești a creației” – idee care provine din erezia panteismului).

      Vă doresc cunoștință adevărată (sufletească și chiar duhovnicească) pentru a dobândi o minte sănătoasă și mântuirea sufletului.
      Cu drag,
      Dr. Alexandru Anastasiu

      Apreciat de 1 persoană

      • Stimate D-le Dr Alexandr Anastasiu,

        Va multumesc din suflet pt raspunsul dvs extrem de argumentat. Va multumesc, de asemenea, pt timpul acordat redactarii reaspunsul cu privire la sarurile tisulare. Dumnezeu sa va dea sanatate si putere de munca si tot ceea ce va doriti!!!!
        Cu adevarat m-am lamurit asupra acestui subiect si am castigat foarte multa informatie!!!
        In alta ordine de idei ce recomdare aveti pt remineralizarea dintilor, altceva in afara de fluor.

        Toate cele bune!

        Cu deosebit respect,
        Nicoleta Dumitru

        Apreciază

      • Despre terapia prin fluorizare vă recomand să citiți acest articol echilibrat:
        https://en.wikipedia.org/wiki/Fluoride_therapy
        iar nu din cele panicarde care, de obicei, sunt lansate de cei interesați de medicină alternativă pentru a sădi neîncredere în medicina științifică, după tipicul: „cartelul farmaciștilor, medicii vicioși și avizi de bani, împreună cu masonii vor să vă omoare cu medicamentele prin interese oculte de distrugere a populației și efecte secundare incontrolabile care precis fac cancerele atât de răspândite. Veniți la noi, că nu avem nici un efect secundar. Vă vindecăm fără durere, complet natural, oferindu-vă o viață roz, aproape veșnică pe pământ”.
        Terapia de fluorizare este mai eficientă în administrarea sistemică, dozată prudent.
        Schema veche era adiministrarea din timpul sarcinii până la erupția ultimului dinte (de obicei molarul de minte). La terapia veche puteau apărea pete mici de fluoroză, în schimb dinții aveau o carioprotecție deosebită. Se formează cristale de fluorapatită mai cariorezistente și cu spații mai mici între prisme, nelăsând microbii să-și facă „galerii”.
        Nu se recomandă dozele mari din trecut, ci schema de tratament modernă, redusă (după experiența și studiile de zeci de ani deja din lumea întreagă):
        3-6 ani 0,25 mg.
        6-13 ani 0,5 mg.
        adulți (pentru hiperestezii dentare) 1 mg ronțăit și păstrat până la dizolvare pe dintele care doare.

        Efectul topic (prin spălarea dinților cu pastă cu fluor), după erupție, este mai redus.
        Atenție la copii. Dacă se administrează tablete de fluorizare nu se mai dau și paste de dinți cu fluor pentru că nu poate fi controlat ce înghite copilul. De asemenea interesați-vă în zona dvs. dacă se fluorizează apa sau nu, pentru a nu se adăuga fluorul din apă la cel din tablete.
        Pentru remineralizarea dinților după erupție vă recomand produsul de mai jos, care nu este pe bază de fluorizare, ci de caseinizare (atenție cei alergici la cazeină):
        https://dentstore.ro/sigilare-desensibilizare-si-fluorizare/127216-tooth-mousse-gc.html?gclid=Cj0KEQjw5Ie8BRCJ9fHlr_bH24cBEiQAkoDQcXvIQCSEK_DBCkZmZT5Fif-VpVWnJ2tVwTQ-4zO5PY0aAkaM8P8HAQ

        Vă doresc dinți sănătoși și minte în stare de hrana cea tare a cunoștințelor duhovnicești, după cum ne dorește și Sfântul Apostol Pavel:
        1Co 3:1 Şi eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci în Hristos.
        1Co 3:2 Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi,
        1Co 3:3 Fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi?

        Apreciază

Lasă un comentariu